RAFO Onești: De la Glorie Industrială la Fier Vechi
RAFO Onești, odinioară un simbol al industriei petroliere românești, a fost transformată într-un exemplu tragic al corupției și al deciziilor politice dezastruoase. Înființată în 1956, rafinăria era cea mai mare și modernă din Moldova, având o capacitate anuală de rafinare de 3,5 milioane de tone de petrol. Dotată cu echipamente de ultimă generație, inclusiv tehnologii americane și elvețiene, RAFO reprezenta un pilon al economiei naționale.
Decizii Politice și Divizarea Grupului Petrochimic Borzești
La sfârșitul anilor ’90, Grupul Petrochimic Borzești, din care făcea parte RAFO, a fost împărțit în mai multe entități: RAFO, Carom, ChimComplex și Uton. Dintre acestea, doar ChimComplex a reușit să supraviețuiască. În 1997, RAFO a fost exclusă din Societatea Națională de Petrol – PETROM SA, o decizie controversată atribuită fostului premier Victor Ciorbea și ministrului Industriilor, Călin Popescu-Tăriceanu. Această hotărâre, bazată pe un studiu realizat de compania Bechtel, a marcat începutul declinului rafinăriei.
Proteste și Afaceri Dubioase
În anul 2000, RAFO, încă deținută de stat, se confrunta cu dificultăți financiare severe. Muncitorii au organizat proteste, cerând salvarea rafinăriei. Între timp, soarta acesteia era decisă în secret, la Viena, unde a fost înființată compania RAFO GmbH. Printre acționari se numărau figuri influente precum Corneliu Iacobov și Răzvan Temeșan. În 2001, Iacobov a achiziționat 59,9% din RAFO pentru doar 1,5 milioane de dolari, în ciuda datoriilor uriașe ale companiei, de peste 110 milioane de dolari. Cu sprijinul guvernului condus de Adrian Năstase, datoriile au fost transformate în acțiuni, pe care Iacobov le-a răscumpărat ulterior.
Colapsul și Implicarea Oligarhilor
În 2003, RAFO a acumulat datorii de peste 200 de milioane de dolari și a fost preluată de Balkan Petroleum, o firmă cu legături obscure. În 2005, controlul a trecut în mâinile unor oligarhi ruși și companii energetice precum Gazprom și Lukoil. În 2008, rafinăria și-a încetat activitatea, iar în 2009 a fost declarată falimentară. Echipamentele au fost vândute la fier vechi, iar în 2016, ce mai rămăsese din RAFO a fost achiziționat de un investitor basarabean cu legături controversate.
Un Eșec Cu Costuri Enorme
Istoria RAFO continuă să afecteze statul român. În 2024, un tribunal de arbitraj a obligat România să plătească 85 de milioane de euro oligarhului Iakov Goldovski, invocând încălcarea dreptului la un tratament echitabil. Această poveste ilustrează nu doar pierderea unei industrii strategice, ci și impactul devastator al corupției și al deciziilor politice greșite asupra economiei naționale.
