O sală de box, un simbol al sacrificiului și al speranței, în pragul dispariției
Într-un colț al Ploieștiului, o sală de box care a modelat campioni mondiali și europeni se află acum într-un pericol iminent. Această sală, care poartă numele legendarului antrenor Titi Tudor, cunoscut sub pseudonimul „Prosop”, riscă să fie pierdută pentru totdeauna. Proprietarul clădirii a decis să o scoată la vânzare pentru suma de 250.000 de euro, o valoare inaccesibilă pentru actualul chiriaș, CSM Ploiești. Mai mult, restanțele la chirie, acumulate din 2024, au ajuns la aproape 80.000 de lei, amplificând criza.
Titi Tudor, un nume sinonim cu dedicarea și pasiunea pentru box, se confruntă cu una dintre cele mai dificile încercări ale vieții sale. „E a doua mea casă… poate chiar prima. Aici am pus cărămizi cu mâinile mele, la propriu, în anii ’70. Am făcut fundația. Am muncit. Este toată viața mea aici, în sala asta”, mărturisește antrenorul cu o emoție copleșitoare.
Un refugiu pentru tinerii fără speranță
Dincolo de antrenamente și competiții, această sală a fost un sanctuar pentru tinerii fără adăpost și fără șanse. Într-o anexă a clădirii, Titi Tudor a amenajat dormitoare pentru copiii care nu aveau unde să doarmă. Tot acolo, a pus bazele unei cantine, finanțată din sponsorizări obținute cu eforturi uriașe, pentru ca niciun copil să nu intre flămând în ring. Acest loc nu a fost doar o sală de sport, ci un simbol al speranței și al renașterii pentru mulți tineri defavorizați.
Astăzi, însă, acest simbol este amenințat de posibilitatea ca sala să fie transformată în depozit sau într-un alt spațiu comercial. „Nu pot să văd cum cineva vine și pune un lacăt pe sufletul meu. Să-l transforme în depozit sau… mai știu eu ce. Dacă nu rămâne sală de box, nu mai are sens. Mă las. Renunț la tot. Că nu pot trăi așa. Nu pot să trăiesc fără sala mea. Fără copiii mei. Fără boxul ăsta care m-a ținut în viață”, spune Titi Tudor, cu o durere greu de descris.
Un apel la conștientizare
Problema nu este doar una personală, ci reflectă o realitate mai amplă: lipsa de sprijin pentru sportul românesc și pentru cei care își dedică viața formării generațiilor viitoare. Într-o țară în care sportul ar trebui să fie o prioritate, astfel de situații trag un semnal de alarmă asupra nevoii de implicare și susținere din partea autorităților și a comunității.
Destinul acestei săli de box nu este doar o poveste despre pierdere, ci și despre lupta pentru a păstra vie o moștenire. Este o poveste despre sacrificiu, despre pasiunea unui om care a transformat o clădire într-un loc al speranței și al succesului. Rămâne de văzut dacă acest simbol al sportului românesc va putea fi salvat sau dacă va deveni doar o amintire a ceea ce a fost odată.
