Falimentul turismului românesc: o criză previzibilă și ignorată
Turismul românesc se află într-un punct critic, iar cifrele comparative cu Bulgaria evidențiază o realitate dureroasă. În timp ce România a atras doar 2,1 milioane de turiști anul trecut, Bulgaria a înregistrat un număr impresionant de 13 milioane. Această discrepanță reflectă o serie de probleme structurale și de management care au fost ignorate de decenii.
Infrastructura hotelieră învechită și serviciile de calitate îndoielnică sunt doar vârful aisbergului. Hotelurile de pe litoral sau din zonele montane, care respectă standardele internaționale, pot fi numărate pe degete. În schimb, majoritatea locațiilor oferă condiții precare, iar conceptul de all-inclusive este adesea o farsă, generând plângeri frecvente din partea consumatorilor.
Probleme cronice în infrastructură și servicii
Infrastructura de transport, demnă de anii ’60, este un alt factor care descurajează turiștii străini. Valea Prahovei, o zonă cu potențial turistic uriaș, devine inaccesibilă din cauza traficului infernal și a trenurilor care se defectează frecvent. Lipsa unei planificări urbane coerente și a investițiilor în infrastructură contribuie la această situație.
Pe litoral, extinderea plajelor fără o strategie urbanistică adecvată a transformat zonele turistice în spații sterile și neatractive. Stațiuni precum Mamaia, odinioară perle ale turismului românesc, au devenit exemple de eșec administrativ, cu plaje industrializate și servicii HORECA aproape inexistente.
Voucherele de vacanță: o soluție cu efecte secundare
Introducerea voucherelor de vacanță a fost menită să sprijine industria turistică, dar a creat un sistem dependent de acest instrument. Prețurile au crescut speculativ, iar calitatea serviciilor a rămas la un nivel discutabil. În loc să stimuleze inovația și diversificarea ofertei, voucherele au perpetuat un model economic ineficient.
Adrian Negrescu, analist economic, subliniază că aceste vouchere ar trebui direcționate către perioadele de extrasezon și zonele balneare, pentru a revitaliza regiunile mai puțin frecventate. Totuși, fără o strategie națională coerentă, aceste măsuri rămân doar soluții temporare.
Un turism captiv în trecut
Turismul românesc continuă să trăiască din amintirile anilor ’70-’80, când era un sector prosper. Astăzi, lipsa de viziune și amatorismul celor responsabili de acest domeniu au transformat o industrie cu potențial într-o afacere speculativă, marcată de evaziune fiscală și lipsă de transparență.
Obiectivele turistice sunt insuficient promovate, iar cele existente sunt adesea supraaglomerate și scumpe. În plus, zonele de interes turistic nu beneficiază de facilități moderne, iar oferta de divertisment este limitată și lipsită de diversitate.
Concluzia amară a unui sector neglijat
În loc să fie un motor al economiei, turismul românesc a devenit o povară, incapabil să concureze cu vecinii săi. Fără o reformă profundă și investiții strategice, acest sector va continua să fie un exemplu de oportunitate ratată, în ciuda resurselor naturale și culturale deosebite pe care România le are de oferit.
