Austeritatea bugetară: o iluzie pe hârtie?
Într-un context economic care cere măsuri stricte și o gestionare eficientă a resurselor, România pare să ignore principiile de austeritate bugetară. În noiembrie 2024, numărul posturilor ocupate în instituțiile și autoritățile publice a crescut cu 5.900 față de luna precedentă, atingând un total de 1.306.197. Această creștere ridică întrebări serioase despre angajamentele guvernamentale privind reducerea cheltuielilor publice.
Administrația publică centrală: un motor al creșterii posturilor
Din totalul posturilor ocupate, peste 64% se regăsesc în administrația publică centrală, adică 838.316 angajați. Dintre aceștia, 618.052 sunt în instituții finanțate integral de la bugetul de stat, marcând o creștere de 1.928 de angajați comparativ cu luna anterioară. Aceste cifre sugerează o tendință de expansiune continuă, în ciuda retoricii de austeritate.
Ministerele cu cele mai multe angajări
Ministerul Educației conduce detașat, cu 306.924 de posturi ocupate, înregistrând o creștere de 1.040 față de octombrie 2024. Urmează Ministerul Afacerilor Interne, cu 123.893 de angajați (plus 867), și Ministerul Sănătății, cu 18.154 de posturi (plus 260). În contrast, Ministerul Apărării Naționale a raportat o scădere de 245 de posturi, ajungând la 79.097. Aceste variații subliniază prioritățile diferite ale fiecărei instituții, dar ridică și întrebări despre eficiența alocării resurselor.
Administrația locală: o creștere constantă
Administrația publică locală a înregistrat, de asemenea, o creștere semnificativă, ajungând la 467.881 de angajați, cu 1.038 mai mulți față de luna anterioară. Dintre aceștia, 286.715 lucrează în instituții finanțate integral din bugetele locale, iar 181.166 în instituții finanțate integral sau parțial din venituri proprii. Această tendință indică o expansiune continuă a aparatului administrativ local, în ciuda presiunilor economice.
Instituțiile finanțate din venituri proprii: o anomalie în creștere
Un alt aspect notabil este creșterea de 2.907 posturi în instituțiile finanțate integral din venituri proprii, ajungând la 166.474. Această expansiune ridică întrebări despre sustenabilitatea acestor instituții și despre sursele lor de finanțare. În același timp, instituțiile finanțate din bugetul asigurărilor sociale și din bugetul asigurărilor pentru șomaj au înregistrat scăderi minore, ceea ce ar putea reflecta o redistribuire a resurselor.
Concluzii implicite: austeritatea, un mit?
Creșterea constantă a numărului de angajați în sectorul public, în ciuda promisiunilor de austeritate, sugerează o lipsă de coerență între discursul politic și realitatea administrativă. În timp ce unele ministere și instituții raportează scăderi, altele continuă să se extindă, punând presiune pe bugetul de stat. Aceste tendințe ridică întrebări fundamentale despre prioritățile guvernamentale și despre capacitatea de a implementa politici eficiente de gestionare a resurselor publice.
