Falimentul celei mai vechi fabrici din România: un simbol al industriei, pierdut în istorie
Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCM Reșița), fondată în 1771, a intrat oficial în faliment, marcând sfârșitul unei epoci industriale care a definit economia locală timp de peste două secole. Decizia Tribunalului București din 2 aprilie 2025 a pus punct unei lungi perioade de insolvență, de 13 ani, în care fabrica a încercat să supraviețuiască prin diverse restructurări și investiții.
Preluată de Hidroelectrica în 2024, la o valoare de piață de 59,9 milioane lei, UCM Reșița a beneficiat de o injecție financiară semnificativă, cu un capital social suplimentar de 119,65 milioane lei. Cu toate acestea, aceste eforturi nu au fost suficiente pentru a salva compania de la prăbușire.
Un management controversat și o moștenire industrială pierdută
Înființarea Uzinei de Construcții Mașini Hidroenergetice SRL (UCMH), subsidiară a Hidroelectrica, a fost văzută ca o ultimă încercare de a salva activele și operațiunile principale ale UCM Reșița. Cu toate acestea, echipa de management, formată din Aurel Bâra, Manuela Feder și Sebastian Fârtat, nu a reușit să redreseze situația.
Fiecare dintre acești administratori a adus o experiență vastă în domeniul energetic și economic, dar provocările financiare și operaționale ale uzinei s-au dovedit insurmontabile. În ciuda unei cifre de afaceri de 5,55 milioane lei în 2024, compania a fost incapabilă să își mențină activitatea, având doar 38 de angajați rămași dintr-o forță de muncă odinioară impresionantă.
De la glorie la declin: o istorie industrială impresionantă
Fondată în 1771, UCM Reșița a fost un pilon al industriei românești, contribuind cu peste 90% din echipamentele sistemului hidroenergetic național. Cu o putere instalată de peste 6.325 MW și 326 de hidroagregate construite, uzina a fost un simbol al inovației și al progresului tehnologic.
Extinderile succesive, inclusiv platformele industriale ABC și Câlnicel, au transformat uzina într-un complex industrial vast, cu o suprafață totală de 98 de hectare. Cu toate acestea, schimbările economice și lipsa unei strategii eficiente de adaptare la noile realități de piață au dus la declinul său inevitabil.
Un viitor incert pentru patrimoniul industrial
Activele rămase ale UCM Reșița, inclusiv terenuri și clădiri istorice, reprezintă acum o moștenire industrială care riscă să fie pierdută. Printre acestea se numără Casa de Cultură, grădinițe, apartamente și alte facilități care odinioară susțineau comunitatea locală.
În ciuda eforturilor de revitalizare, inclusiv alocarea unui buget de 1 miliard de lei pentru perioada 2024-2028, uzina nu a reușit să își recapete poziția pe piață. Falimentul său ridică întrebări serioase despre viitorul industriei grele în România și despre capacitatea țării de a-și proteja patrimoniul economic.
Concluzii amare dintr-o poveste de peste două secole
Falimentul UCM Reșița nu este doar o pierdere economică, ci și una culturală și istorică. Într-o epocă în care inovația și adaptabilitatea sunt esențiale, povestea acestei uzine servește drept avertisment asupra riscurilor stagnării și ale gestionării ineficiente.
Închiderea celei mai vechi fabrici din România marchează sfârșitul unei ere, dar și începutul unei reflecții necesare asupra modului în care țara își poate proteja și valorifica resursele industriale pentru viitor.
