Exportăm grâu, importăm aluat: paradoxul unei economii fără strategie
România continuă să fie captivă într-un cerc vicios economic, în care resursele interne sunt exportate fără valoare adăugată, iar produsele finite sunt importate la prețuri ridicate. Marian Alecu, antreprenor român cu o vastă experiență, atrage atenția asupra unei realități dureroase: deși s-au investit resurse considerabile de-a lungul anilor, țara noastră nu a reușit să depășească acest model economic ineficient. Exportăm grâu, dar importăm aluat pentru pâine. Este o situație care ridică întrebări serioase despre direcția în care ne îndreptăm.
Politicienii și promisiunile de fațadă
Discursurile politicienilor sunt adesea marcate de promisiuni de schimbare, dar măsurile luate rămân superficiale și lipsite de substanță. Alecu subliniază că lipsa de calificare și expertiză economică a clasei politice generează decizii luate „pe picior”, fără o viziune pe termen lung. În loc să existe o strategie națională coerentă, fiecare guvern prioritizează interesele partizane, abandonând proiectele anterioare. Această lipsă de continuitate și coordonare afectează grav economia și societatea.
Necesitatea unei strategii naționale reale
În 1992, a existat o încercare de a crea o strategie națională, dar inițiativa nu a fost continuată. Alecu propune o dezbatere națională care să implice toate categoriile sociale relevante: politicieni, intelectuali, economiști, societatea civilă și diaspora. O astfel de abordare ar putea genera idei valoroase pentru redresarea economică și socială a țării. Este esențial ca aceste idei să fie analizate cu discernământ și integrate într-un plan național care să ofere direcții clare pentru viitor.
Reindustrializarea: un plan abandonat?
Fostul guvern Ciolacu a anunțat un plan de investiții în reindustrializare, dar viitorul acestui proiect rămâne incert. Alecu subliniază că direcțiile pentru mari investiții ar trebui discutate la nivel național și incluse într-o strategie pe termen lung. Fără o astfel de abordare, fiecare schimbare de guvern va duce la abandonarea proiectelor în curs și la inițierea unor noi inițiative, dictate de interesele politice ale momentului.
O întrebare care persistă
„S-au irosit atâția ani, atâția bani, atâtea resurse interne și externe și suntem tot în faza în care exportăm grâu și importăm aluat pentru pâine. Nu e jenant?” Această întrebare, formulată de Marian Alecu, reflectă frustrarea și dezamăgirea față de incapacitatea României de a-și valorifica resursele și de a construi o economie sustenabilă. Este un apel la reflecție și acțiune, care ar trebui să determine o schimbare profundă în modul în care sunt gestionate resursele și politicile economice ale țării.
