Depozitele de gaze ale României: o criză iminentă?
În pragul iernii, România se confruntă cu o situație alarmantă în ceea ce privește rezervele de gaze naturale. Datele recente indică o scădere semnificativă a gradului de umplere a depozitelor, de la 83% în ianuarie 2024 la doar 67% în decembrie același an. Acest declin rapid ridică întrebări serioase despre capacitatea țării de a face față cererii crescute în sezonul rece.
Europa în criză: un fenomen generalizat
România nu este singura țară afectată. La nivel european, temperaturile scăzute au accelerat consumul de gaze, determinând o reducere a rezervelor în toate statele membre. În timp ce Polonia și Germania înregistrează scăderi moderate, cu depozite pline în proporție de 86% și, respectiv, 80%, alte țări, precum Ungaria, au ajuns la un nivel critic de 69%. Ucraina, însă, se află într-o situație dramatică, cu doar 17% din capacitate utilizată.
România: între producția internă și dependența externă
Ministrul energiei, Sebastian Burduja, a declarat recent că producția internă de gaze va fi suficientă pentru a acoperi necesarul din această iarnă. Totuși, aceste asigurări vin pe fondul unei scăderi generale a rezervelor și a unei cereri în creștere. În plus, România se confruntă cu presiuni suplimentare din cauza întreruperii tranzitului de gaze rusești prin Ucraina, o decizie care a marcat sfârșitul unui acord de lungă durată între cele două țări.
Impactul geopolitic al crizei gazelor
Decizia Ucrainei de a opri tranzitul gazelor rusești către Uniunea Europeană a generat reacții mixte. În timp ce Polonia consideră acest pas o victorie împotriva influenței Moscovei, alte state, precum Moldova, resimt deja efectele unei penurii iminente. Rusia continuă să furnizeze gaze prin alte rute, cum ar fi TurkStream, dar tensiunile geopolitice rămân ridicate.
Încotro se îndreaptă România?
În fața acestor provocări, România trebuie să își reevalueze strategia energetică. Deși producția internă oferă o anumită siguranță, dependența de importuri și fluctuațiile pieței globale rămân factori de risc majori. Situația actuală subliniază necesitatea unor politici mai eficiente și a unei infrastructuri mai reziliente pentru a asigura securitatea energetică pe termen lung.
