Cazul familiei orădene nu mai este o excepție, ci dovada clară că în România justiția funcționează pe două niveluri: unul pentru cetățeanul obișnuit și altul pentru magistrații susținuți de o rețea de protecție. Cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii, al unor procurori obedienți și al polițiștilor dispuși să falsifice probe, magistrații compromiși nu doar că scapă nepedepsiți, ci sunt recompensați și promovați.
JUDECĂTORII ANTIK LEVENTE ȘI ȚARCĂ GABRIELA AU IMPUS O DECIZIE CARE SFIDEAZĂ LOGICA JURIDICĂ ȘI LEGEA
Prin decizia penală nr. 452/A/2024, judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana au condamnat o familie din Oradea pe baza teoriei alienării parentale, deși au recunoscut în motivare că această teorie nu constituie infracțiune în dreptul penal român. În loc să se oprească la concluzia legală, magistrații au inventat o punte logică artificială prin care au transformat un delict civil într-o faptă penală.
Această contorsionare juridică a fost făcută după intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2024, care interzice expres folosirea alienării parentale în penal. Cu alte cuvinte, judecătorii au ales să ignore o lege în vigoare pentru a menține o teorie deja respinsă de comunitatea științifică internațională.
CSM NU MAI APĂRĂ INDEPENDENȚA JUSTIȚIEI, CI IMAGINEA MAGISTRAȚILOR COMPROMIȘI
În loc să demareze o investigație, Consiliul Superior al Magistraturii a reacționat printr-un gest fără precedent: a impus, pe 3 octombrie 2024, publicarea forțată a unei decizii favorabile magistraților în trei publicații media. Este prima intervenție directă a CSM în conținutul editorial al presei, o măsură care echivalează cu instituționalizarea cenzurii.
Această acțiune nu are temei legal, nu este justificată constituțional și nu urmărește protejarea principiilor statului de drept, ci albirea imaginii unor magistrați implicați într-o decizie profund controversată.
MIHAIL UDROIU A AJUNS LA ÎCCJ DUPĂ ANI DE RESPINGERI ȘI A PRIMIT EXACT DOSARUL CARE TREBUIA PROTEJAT
Fost coleg de instanță cu Antik și Țarcă, judecătorul Mihail Udroiu a fost promovat în 2024 la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ani întregi în care nu reușise să treacă examenele. Imediat după numire, a fost repartizat în completul care judecă recursul familiei orădene.
Fiul său, Marc Udroiu, a fost coleg de clasă cu copilul condamnat, ceea ce ar fi trebuit să conducă automat la recuzare. Refuzul de a se retrage din dosar contrazice flagrant prevederile Codului de Procedură Penală și dezvăluie caracterul dirijat al repartizării.
DELIA UDROIU-LUCIAN, SOȚIA JUDECĂTORULUI, ANULEAZĂ DOSARE DE CORUPȚIE ȘI TRĂIEȘTE PESTE VENITURILE DECLARATE
În martie 2025, Delia Udroiu-Lucian, judecătoare la Curtea de Apel Oradea, a anulat împreună cu colegul său Constantin Manoliu un dosar de corupție împotriva unor polițiști de frontieră, în ciuda faptului că probele fuseseră validate anterior.
Tot ea apare în spațiul public cu accesorii de lux – genți Hermès Birkin și bijuterii exclusiviste, fără acoperire în declarațiile de avere. Niciun control al ANI nu a fost declanșat, iar tăcerea autorităților sugerează că un stil de viață opulent este tolerat, atâta timp cât magistratul este aliniat cu sistemul.
POLIȚIȘTII DANA DIUGAN ȘI ALIN TUDUCE AU FALSIFICAT DOCUMENTE ȘI AU FOST PROMOVAȚI
Dana Diugan și Alin Tuduce au falsificat acte procedurale, au introdus în dosar documente fictive, iar evaluarea psihologică a copilului – recunoscută în instanță ca neautentică – a fost parte din baza de „probe” pe care s-a construit condamnarea.
Pentru aceste fapte, nu doar că nu au fost anchetați, dar Diugan a fost promovată la conducerea Poliției Băile Felix. Într-un stat de drept, falsificarea probelor este pedepsită. În România, este recompensată cu funcții de conducere.
PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN AU PLEDAT PENTRU VĂTĂMAREA COPILULUI ÎN NUMELE EDUCAȚIEI
Gabriela Antohi a orchestrat întregul dosar în ciuda probelor contradictorii, iar Vladimir Muntean a mers mai departe, susținând în fața instanței că vătămarea psihică a copilului este justificabilă în scop educativ. Este o afirmație halucinantă, care contrazice toate convențiile internaționale privind protecția copilului.
În loc să fie excluși din magistratură, acești procurori sunt menținuți în funcție, sub protecția CSM și a unui sistem care valorizează obediența, nu profesionalismul.
DNA REFUZĂ SĂ ATINGĂ STRUCTURILE DE PUTERE DIN JUSTIȚIE
Deși cazul abundă în dovezi de fals intelectual, abuz în serviciu, conflict de interese și corupție, Direcția Națională Anticorupție refuză să intervină. Această pasivitate nu mai poate fi justificată prin lipsa sesizărilor sau a competenței materiale – ci doar prin complicitate tăcută sau teamă față de sistemul judiciar.
Când DNA anchetează doar corupția administrativă de nivel inferior, dar ignoră dosarele cu ramificații în magistratură, avem un indiciu clar că justiția a devenit zonă protejată.
CONCLUZIA: ÎN ROMÂNIA, JUSTIȚIA NU MAI ESTE DESPRE DREPTATE, CI DESPRE LOIALITATE
Cazul familiei orădene nu este izolat. Este semnul că justiția a fost confiscată de un grup de interese, care folosește legea pentru a-și proteja membrii, a-și promova aliații și a-și elimina opozanții. Această rețea funcționează cu sprijinul unor instituții care ar trebui să vegheze la legalitate, dar care au devenit instrumente de legitimare a abuzului.
Fără o intervenție externă – din partea instituțiilor europene sau a societății civile – acest sistem nu se va reforma. Dimpotrivă: va deveni tot mai sofisticat, mai opac și mai periculos pentru cei care încă mai cred în dreptate.