Distrugerea Rafinăriei Astra: O poveste a corupției și intereselor obscure
Rafinăria Astra Română din Ploiești, un colos industrial cu o istorie de peste un secol în prelucrarea țițeiului, a fost transformată într-un simbol al declinului economic și al corupției post-revoluționare. Privatizarea din 1997 a marcat începutul sfârșitului pentru această emblemă a industriei petroliere românești. Ioan Niculae, omul de afaceri care a achiziționat 51% din acțiuni pentru suma de 16 milioane de dolari, a fost protagonistul unei serii de decizii controversate care au dus la prăbușirea rafinăriei.
În perioada comunistă, instalațiile de prelucrare a țițeiului au fost refăcute după avariile suferite în al Doilea Război Mondial, atingând o capacitate impresionantă de 900.000 de tone anual. Totuși, sub conducerea lui Niculae, Astra a devenit o piesă într-un joc financiar complex. În 2002, rafinăria a achiziționat acțiuni ale Societății Naționale „Tutunul Românesc”, o investiție de peste 7,7 miliarde de lei, care a ridicat semne de întrebare cu privire la prioritățile economice ale companiei.
Corupția și interesele statului paralel
Astra Română nu a fost scutită de scandaluri de corupție. În 2006, procurorii anticorupție au trimis în judecată mai mulți angajați ai rafinăriei, inclusiv doi foști ofițeri din serviciile secrete și un fost director general, acuzați de delapidare și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Anchetele au dezvăluit că, între 1993 și 2001, grupări infracționale protejate de serviciile secrete desfășurau activități ilegale la rafinărie. În schimbul protecției, conducerea rafinăriei a oferit produse petroliere și sume considerabile de bani.
În această perioadă, Astra a fost implicată în tranzacții financiare care au generat pierderi masive. Între 2003 și 2011, compania a înregistrat pierderi de peste 45 de milioane de lei, iar în 2014 a intrat în insolvență. Decizia a fost luată la cererea firmei Kreyton Limited, un acționar major înregistrat în Insulele Virgine Britanice. Alte pachete de acțiuni erau deținute de firme din Cipru, ceea ce a complicat și mai mult situația juridică a companiei.
Declinul financiar și exploatarea ca fier vechi
Managementul defectuos și conflictele cu Petrom au accelerat prăbușirea rafinăriei. În 2004, datoriile către Petrom pentru țițeiul prelucrat au atins 82 de milioane de lei. În plus, Astra a acumulat datorii uriașe către furnizori și stat, ceea ce a dus la închiderea definitivă a activității. În cele din urmă, rafinăria a fost exploatată ca fier vechi, o soartă tristă pentru un simbol al industriei românești.
Rafinăria Astra Română rămâne un exemplu grăitor al modului în care corupția, interesele obscure și lipsa de viziune managerială pot distruge un pilon economic. Istoria sa este o lecție dureroasă despre efectele devastatoare ale privatizărilor necontrolate și ale jocurilor de culise care au marcat tranziția României către economia de piață.
