Un simbol al industriei românești dispare: Fabrica Ciserom își închide porțile
După aproape un secol de activitate, fabrica de ciorapi Ciserom din Sebeș, un nume emblematic al industriei textile românești, își încetează operațiunile. Această decizie vine în urma pierderilor financiare semnificative acumulate în ultimii ani, accentuate de efectele pandemiei. Înființată în 1927 de cetățeanul german Gustav Bahner, sub denumirea „Uzinele Textile Românești”, fabrica a fost un pilon al producției textile din România, adaptându-se de-a lungul decadelor la schimbările economice și sociale.
În perioada comunistă, fabrica a fost naționalizată, devenind „Fabrica de ciorapi Sebeșul”, iar după 1989 a fost privatizată prin metoda MEBO, rămânând cu capital integral autohton. În vremurile sale de glorie, Ciserom producea anual aproximativ 10 milioane de perechi de ciorapi, dintre care o treime erau destinate exportului, având peste 350 de angajați. În prezent, numărul angajaților s-a redus drastic la 150, iar producția a scăzut la 9,5 milioane de perechi pe an.
Investitorii și pierderile financiare: un final inevitabil?
Conform informațiilor furnizate de jurnalistul Rareș Năstase, fabrica a fost recent achiziționată de un investitor, iar angajații au primit deja preavizele de concediere. În timp ce lichidarea stocurilor este în desfășurare, viitorul clădirii pare să fie unul diferit, posibil cu o schimbare completă a destinației. Pierderile financiare acumulate în ultimii doi ani au fost un factor decisiv în această închidere, marcând sfârșitul unei ere pentru industria textilă românească.
Rareș Năstase a subliniat importanța acestei fabrici în peisajul economic local, amintind de vizita sa de acum șapte ani, când fabrica era încă profitabilă și reprezenta un exemplu de succes în domeniul producției textile. Acum, însă, povestea Ciserom se încheie, lăsând în urmă un gol semnificativ atât pentru comunitatea locală, cât și pentru industria națională.
Un alt brand românesc dispare: ce înseamnă asta pentru economia locală?
Închiderea fabricii Ciserom ridică întrebări serioase despre viitorul brandurilor românești și despre sustenabilitatea acestora în contextul unei economii globale tot mai competitive. Cu o tradiție de aproape 100 de ani, Ciserom nu a reușit să facă față provocărilor economice recente, inclusiv scăderii cererii și creșterii costurilor de producție. Această situație reflectă dificultățile cu care se confruntă multe alte companii autohtone, în special în sectoarele tradiționale.
Închiderea acestei fabrici nu reprezintă doar pierderea unui loc de muncă pentru angajații săi, ci și o lovitură pentru identitatea industrială a regiunii. Sebeșul, cunoscut pentru contribuția sa la industria textilă, pierde astfel un simbol al inovației și al perseverenței economice. În plus, această închidere evidențiază necesitatea unor politici economice mai eficiente, care să sprijine companiile locale și să le ajute să se adapteze la noile realități economice.
Moștenirea Ciserom: un exemplu de adaptare și reziliență
De-a lungul istoriei sale, Ciserom a demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare. De la înființarea sa în perioada interbelică, la naționalizarea din era comunistă și până la privatizarea post-1989, fabrica a fost un exemplu de reziliență. Cu toate acestea, provocările economice recente s-au dovedit a fi insurmontabile, ducând la închiderea unei afaceri care a fost, timp de aproape un secol, un simbol al calității și al tradiției românești.
Închiderea Ciserom marchează sfârșitul unei epoci, dar moștenirea sa rămâne un exemplu al contribuției semnificative pe care industria textilă românească a avut-o la economia națională. Este un moment de reflecție asupra importanței sprijinirii brandurilor autohtone și a găsirii unor soluții pentru a preveni dispariția altor simboluri ale economiei românești.
