Un exemplu de „dedicație” în epoca democrației populare: Gheorghe Popiac
În zilele de glorie ale regimului de democrație populară, existau indivizi care se distingeau prin devotamentul lor față de cauza partidului. Unul dintre acești indivizi era Gheorghe Popiac, un corespondent voluntar al ziarului „Scînteia”, care a trimis nu mai puțin de 90 de scrisori într-un interval de șase luni, între 8 august 1951 și 8 februarie 1952. Acesta locuia într-o căsuță de șindriliță în satul Antohești, comuna Gloduri, raionul Zeletin, regiunea Bîrlad.
Un luptător pe frontul cuvântului
Popiac nu se limita doar la a scrie despre viața nouă care înflorește în satul său. El a devenit un adevărat luptător pe frontul cuvântului, demascând uneltirile chiaburești și luptând împotriva dușmanului de clasă. Acesta a demascat cu curaj elementele dușmănoase, pe chiaburii precum Marița Chihodaru, care nu și-a plătit impozitul de doi ani, pe chiaburul Ion Antohi, care a sabotat însămânțările, pe chiaburul Breahnă, care a sabotat colectările, pe Ion Barcan și alți dușmani ai păcii și ai regimului nostru.
Indiferența revoltătoare a organelor de partid și de stat
În ciuda eforturilor sale, Popiac s-a confruntat cu o indiferență revoltătoare din partea organelor de partid și de stat. Acestea nu au răspuns la sesizările sale, deși erau obligate să o facă în termen de două săptămâni de la primirea adresei. Comitetul regional de partid Bîrlad, Sfatul popular regional, Comitetul raional de Zeletin și alte instituții ale regimului de democrație populară au arătat un total dezinteres față de munca corespondentului de presă.
Atacul asupra libertății de exprimare
Indiferența organelor de partid și de stat nu a fost singura problemă cu care s-a confruntat Popiac. În ziua de 21 Decembrie 1951, corespondentul voluntar a fost atacat de către chiaburul Ion Barcan. Acest act criminal, un răspuns huliganic și banditesc la libertatea de a te exprima în scris, a rămas nepedepsit. Comitetul regional de partid Bîrlad și Comitetul raional de partid Zeletin nu au luat măsuri imediate pentru arestarea și trimiterea în judecată a chiaburului, care până în ziua de 14 Ianuarie 1952 era încă liber.
Un turnător nenorocit sau un grafoman absolut?
Din punct de vedere al combativității revoluționare, „Scînteia” avea dreptate să se indigneze. Din punct de vedere omenesc, chiaburii aveau dreptate să treacă de la amenințări la fapte. Gheorghe Popiac era un turnător nenorocit. Din punct de vedere al bunului simț, Comitetul regional de Partid Bârlad a avut dreptate să nu-i răspundă – Gheorghe Popiac era un grafoman absolut.
Un exemplu pentru democrația burgheză
În ciuda tuturor acestor aspecte, cazul lui Gheorghe Popiac rămâne un exemplu demn de reamintit. El ne arată că tâmpiții nu sunt o realitate doar a democrației burgheze. Tâmpiți a avut și democrația populară!
Sursa: https://www.topsecretcraiova.ro/editorial/timpitii-regimului-de-democratie-populara/
